Preambul

Având în vedere că, în urma controlului Gărzii Financiare şi a O.P.C. din data 26.09.2007, precum şi a percheziţiei din data de 27.09.2007 si 28.09.2007, “Grupul GARANT” şi actionarul lui, Dulea Virgil, au suferit o distorsionare a imaginii publice, ne vedem obligaţi să prezentăm povestea adevărată în legatură cu acest caz, probată cu documente şi declaraţii.

Am ales varianta publicării în acest blog deoarece presa, ca în majoritatea cazurilor, s-a comportat în mod neprofesionist, nerespectând Codul Deontologic al Jurnalistului adoptat de Clubul Român de Presă, potrivit căruia misiunea jurnalistului este aceea de a căuta adevărul în aprecierile sale, el raportându-se la legi şi la morală, iar informaţiile pe care le oferă spre publicare trebuie să fie verificate din cel puţin două surse, precum şi punctul de vedere al celui invinuit etc.

Deoarece, cantitatea mare de aur in discutie (138 Kg., ridicate in vederea cercetarii si nu confiscate) a generat multe afirmatii mincinoase, pentru a înţelege mai bine cele ce urmează, ar mai trebui menţionate următoarele:

– “Grupul GARANT” are un număr de aproximativ 100 de angajaţi.

– “Grupul GARANT” are un capital social de peste 1 milion de dolari.

– Casa de Amanet a “Grupului GARANT” primeşte în amanet aproximativ 70 kg AUR/luna – 840 kg AUR/ an.

– “Grupul GARANT” vinde aproximativ 12 kg AUR/luna – 150 kg AUR/an.

– “Grupul GARANT” intocmeşte contract pentru fiecare gram de aur amanetat/cumparat şi eliberează  bon fiscal si certificat de garantie pentru fiecare gram de aur vândut.

In cadrul “Grupului GARANT” activeaza patru juristi care vegheaza la respectarea legii asa incat organele cu drept de control ce „ies la vanatoare” sa plece de la noi „cu buza umflata”

-Grupul “GARANT’’ are 12 diplome de locul 1 pe ţară sau judeţ pentru cifra de afaceri sau profit.

Dulea Virgil

Filmul evenimentelor

Motto: un om este liber atunci cand poate face ceea ce ii permite legea

C.L. De Montesquieu

Pe 26.09.2007, în jurul orei 1500, un numãr de aprox. 20 comisari de la Garda Financiara si inspectori O.P.C. au fãcut un control inopinat şi simultan pe toate cele 12 puncte de lucru şi sediu ale S.C. IFN Master Credit S.R.L. care gestioneazã franciza Garant.

Controlul s-a finalizat spre miezul nopţii, iar rezultatul a fost cã scripticul corespunde cu fapticul la soldurile în lei şi stocurile în aur.

Tot pe 26.09.2007, la aceeaşi orã, doi comisari, respectiv Comisar Şef Radu Cristian şi Comisar  Hristu Tudoruş, au încercat sã facã un control şi în locuinţa privatã a actionarului Dulea Virgil, pe care acesta o foloseşte ca birou personal. Au pãtruns fãrã acordul lui în curte, ulterior trezindu-se cu ei în casă şi spunându-i cã vor sã facã un control. Neîntelegându-se asupra incintelor ce pot fi controlate conform Cod de Procedură Fiscală, art. 57, alin. 3 şi 4, au plecat, spunând că vor veni cu autorizaţie de percheziţie.

Dupã mai bine de 24 de ore au venit cu autorizaţie de percheziţie, act care se eliberează numai în situaţia în care există un dosar penal şi o începere a urmăririi penale. În situaţia de faţă, începerea urmăririi penale s-a facut pentru (culmea!) împiedicarea organelor de a intra şi a verifica o locuinţă privată (Legea 241/2005, cap. II, art. 5).

La perchezitie, desfãşurarea de forţe a fost supradimensionată (jandarmi, DIAS, poliţie (S.I.F.), A.N.P.C., Garda Financiară). Au lipsit doar elicopterele şi lunetiştii, sau poate nu le-am sesizat noi.

Pentru valorile existente în camerele de tezaur au fost prezentate documente de provenienţa şi documente contabile, care însã nu i-au interesat prea mult. Au fost interesaţi doar de bani şi aur.

Timp de 48 de ore un numar de aproximativ 30 de comisari (G.F. si S.I.F.) au numãrat banii , au cântãrit si inventariat o parte din aur, bucatã cu bucatã, lucrând în echipe de câte doi, la opt balanţe. Aproximativ jumatate din cantitatea de aur ridicată a fost preluată vrac, fără să fie cântărită bucată cu bucată, aşa cum cere legea.

Au orientat către perete toate camerele de supraveghere (oare de ce?) şi nu au permis decât unei singure persoane desemnate de către noi să supravegheze echipele care inventariau aurul în conditiile în care acesta era inventariat de către opt echipe, în patru încăperi diferite, încaperi dispuse pe doua nivele.

În acest timp a intrat în casã cine a vrut şi cine nu a vrut: copii cãutându-şi părinţii, colegi de serviciu, vecini etc., ca o dovadã a respectului care existã pentru avutul privat.

In general, derularea percheziţiei a dat senzaţia că nu este coordonată de nimeni.

I-am atras atentia comisarului sef Tomescu Ion  (S.I.F.) despre aceste nereguli şi despre posibilitatea înlocuirii unor obiecte din aur, la care el a raspuns: ,,nu cred dom’le sa faca cineva asa ceva!”

S-au întocmit 37 de dosare anexe din care 30 conţin descrierea obiectelor din aur, dacã asta se poate numi descriere.

S-au ridicat “în vederea continuãrii cercetãrilor” bijuterii şi bani pentru care au fost prezentate documente de provenienţã. In nici un caz nu este vorba despre “capturã” sau “confiscare”, aşa cum au prezentat diverşi miniziarişti.

La finalul percheziţiei s-a constatat lipsa mai multor volume ale apartinand manualului de Know-how cu menţiunea “strict secret”,manual aferent francizei şi pentru a cãrei desecretizare sunt prevãzute penalitãţi mari.

Au mai dispãrut şi alte obiecte si documente  mai puţin importante (reviste, oferte , contracte ,etc.).

Cei opt saci cu aur care au fost ridicati , au fost depusi la BRD ( unde lucra sotia cms. sef. Tomescu Ion) cu toate ca legea prevede expres depunerea lor la Trezorerie.

Dupa 4 ani de la aceste evenimente, prin vara lui 2011, în momentul în care la dosarul penal întocmit s-a atasat expertiza aurului ridicat în 2007 (expertiză efectuată în 2007-2008 !!!), am constatat cã suspiciunile mele vizavi de înlocuirea unor piese de aur s-au adeverit, în sensul cã a fost înlocuită o cantitate de aprox.15.000 de grame (15 kg) cu tinichele.

Tot atunci am observat din documentele atasate la dosar ( atasate cu o intarziere de trei ani ca sa se apropie prescriptia faptei) ca sacii au fost luati de la BRD de catre politisti si dusi la IPJ, unde timp de doua luni ,in dispret total fata de prevederile legale au fost desigilati  fara prezenta proprietarului ,fara procese verbale, fara comisii, totul ,,la mica intelegere” .

Toata actiunea a fost coordonata de cms. Constantinescu Paul sub obladuirea cms. sef Tomesci Ioan si cu sprijinul colegilor Grigore Iulian, Tanase Cosmin, Neamtu Iulius, etc.

Dulea Virgil

Dedesubturile problemei

Conform Legii 656/2002, pentru prevenirea spãlãrii banilor, toate tranzactiile mai mari de 10.000 de euro (între timp a crescut la 15.000 euro) trebuie raportate la O.N.P.C.S.B. – un fel de GESTAPO modern.

Conform Legii 656/2002, când se constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, O.N.P.C.S.B. va sesiza de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Şi pe numele actionarului Dulea Virgil existau astfel de raportãri (Garda Financiarã – pentru un aport de capital de aproximativ 800.000 $ fãcut cãtre socitãţile sale, banca – pentru un împrumut extern, societăţile comerciale la care este actionar – pentru ridicari de dividente etc, nimic ilegal).

Corelând informaţiile primite, O.N.P.C.S.B. face o socoteală simplistă, materializată într-un raport care sună cam aşa: şi-a ridicat dividente de 100.000 euro, a primit un împrumut de 500.000 euro, şi-a împrumutat firmele cu 900.000 euro. Deci a avut încasări de 600.000 euro şi cheltuieli de 900.000 euro. A se vedea dacă diferenţa de 300.000 euro nu provine dintr-o infracţiune. Acestea sunt indiciile temeinice care au stat la baza acţiunii. Totusi, actiunea s-a pus în miscare în urma unei reclamatii făcute de cineva (ştim noi cine) în numele unui fost angajat.

Dulea Virgil

Evoluţia probelor

“Indiciile temeinice” care au stat la baza sesizării parchetelor au stat şi la baza cercetării penale ulterioare. La plângerile pe care le-am formulat vizavi de reţinerea bunurilor, ni s-a răspuns că “aţi ascuns (?) provenienţa sumei de 300.000 euro”.

In paralel cu aceste cercetări, în care nu există probe, s-a desfasurat şi o inspecţie (?) fiscală cu bătaie lungă.

Dupã luni de analizã cu lupa a documentelor contabile şi a actelor în general, singura “infracţiune” reţinutã în sarcina administratorului este cã “lucreazã pe mai multe firme ca sã nu plãteascã T.V.A.” (zic ei, confundand banuielile cu probele ), o chestiune de altfel cât se poate de legalã , fara elemente frauduloase, fara incalcari ale legii . În continuare, pe principul “decât deloc, e bine şi atât” se cautã cu lupa ceva, orice, ca sã se poată justifica amploarea acţiunii. Dosarul e bun doar ca material de studiu pentru studenţii de la drept, fiind un concentrat de abuzuri ale autorităţilor. Este foarte grav că în România organele de cercetare penală nu răspund (încă) pentru abuzurile şi ilegalităţile pe care le comit.

Dulea Virgil

Gafã cu înflorituri

Ca de obicei, în situaţii de genul acesta, massmedia adaugã înflorituri la gafele autoritãţilor, aşa cã rezultatul a fost o gafã cu înflorituri.

S-au încãlcat la greu normele deontologice ale profesiei de jurnalist, prin prezentarea, ca fiind reale, a unor informaţii false, neverificate şi provenind din surse îndoielnice. Dacă în cazul nostru s-a întamplat aşa, înseamnă că tot ce citim în ziare sau vedem la televizor trebuie pus sub semnul întrebării.

Se vorbeşte despre “buncãre”, “aur dosit”, “capturi impresionante”, “firme fãrã autorizaţii”, mafie etc.

Unul dintre  miniziaristii în discuţie – pe nume Covrig Catalin – vorbeşte tendenţios despre “aur dosit în buncare”. În general, valorile care nu sunt destinate vânzãrii, se pãstreazã ferite de privirile indiscrete. Nu este vorba de “buncãre”, ci de camere de teazur cu pereţi din beton special, triplu armat şi uşi de tezaur blindate, un loc firesc pentru pãstrarea valorilor. Este vorba despre o instituţie financiarã nebancarã, nu despre un muzeu.

De asemenea, nu a fost vorba despre “capturã”, valorile fiind ridicate în vederea continuãrii cercetãrilor, e adevãrat, cu speranţa vie cã se va gãsi vreun motiv pentru care sã se poatã dispune confiscarea.

Dulea Virgil

Luări de pozitie vis-a-vis de afirmaţiile lipsite de temei ale “organelor”

Se vorbeşte despre firme care nu au autorizaţii pentru operaţiunile cu metale preţioase, fiind citaţi în acest sens şeful ANPC, Eugen Voineagu şi şeful Gărzii Financiare Constanţa, Radu Cristian. Spre ştiinţa lor, le spunem că firmele care au un stoc de aur nedestinat vânzării, nu au nevoie de autorizarea operaţiunii de vânzare, iar cele care se ocupă doar cu vânzarea aurului, nu au nevoie de autorizarea operaţiunii de păstrare în depozit.

Într-un alt ziar, Cms. Sef Tomescu Ion face afirmaţia că, în urma cercetarilor lor “laborioase”, au constatat că o parte din aurul reţinut a fost cumpărată de la firme fantomă.

Spre stiinţa lor, le spunem că, într-adevăr o parte din aur a fost cumpărată de la firme din ţară, care prin reprezentanţii lor ni l-au livrat la sediu. Nu ştiu ce înţelege dl. Tomescu Ion prin “firma fantomă”, însa cei care ne-au livrat aurul, ne-au eliberat factură fiscală la faţa locului, factură ce conţine şi datele de identitate ale distribuitorului, conform cărţii de identitate.

Nu este obligaţia noastră să verificam la Registrul Comerţului dacă acele firme există şi nici la Evidenţa Populaţiei dacă persoana respectivă există.

Dacă există firme fantomă sau persoane fantomă este vina autorităţilor, printre care se numără şi dl. Tomescu Ion.

Dulea Virgil

Întrebãri care aşteaptã rãspuns

Ii intrebam pe cei care au organizat perchezitia , respectiv Comisarul Sef Tomescu Ion de la S.I.F. si Comisarul Radu Cristian – fost sef la Garda Financiara (actualmente primar de Mangalia), În momentul în care se va constata nevinovãţia actionarului, cine va plãti pentru:

  • Deconspirarea planului de securitate a unei instituţii financiare nebancare concomitent cu comunicarea cantitãţilor de aur şi sumele de bani în situaţia în care nu se reţinuse nici o infracţiune în sarcina administratorului;
  • Obiectele care au dispãrut în urma percheziţiei;
  • Prejudiciul de imagine creat atât administratorului Dulea Virgil, cât şi firmelor acestuia;
  • Prejudiciile materiale create din cauza reţinerii banilor si a aurului;
  • Proasta organizare a percheziţiei si inventarierii care a condus la dispariţia de obiecte si transformarea locaţiei in muzeu;
  • Cele 15 Kg. de aur care s-au transformat in tinichele dupa ce aproximativ jumatate din cantitatea de aur s-a luat „vrac” si a fost inventariata la politie fara prezenta propietarului, in total dezacord cu prevederile Codului de Procedura Penala;

Executare silita Garda Financiara

Garda Financiara, buna de plata pentru prima oara. Cine i-a venit de hac?

 

Protv AdPremiera la Constanta: Garda Financiara este buna de plata dupa ce a pierdut un proces cu o firma de amanet, pe care, dupa un control, ar fi amendat-o pe nedrept.

Tribunalul a anulat amenda si a cerut Garzii sa suporte cheltuielile de judecata. Dar cum n-a vazut niciun ban, firma a pus piciorul in prag si a cerut executarea silita a institutiei.

La inceputul lui 2008, dupa un control al Garzii Financiare, firma de amanet a fost amendata, desi patronul acesteia crede ca i s-a cautat nod in papura.

Ne-au vanat sa gaseasca ceva. Daca semnezi procesul verbal, iei 150 de milioane de lei amenda, daca nu semnezi, iei 500 de milioane. M-am hotarat sa nu semnez procesul verbal si am primit prin posta ca am amenda 500 de milioane. Cum vine asta? Suntem la piata? Negociem?„, a replicat Nicolae Badea, reprezentat societate comerciala.

Omul a contestat in instanta amenda si tribunalul i-a dat dreptate. A anulat amenda si i-a cerut Garzii sa acopere si cheltuielile de judecata: 4800 de lei. Au trecut sase luni de atunci fara sa fie platit vreun ban, asa ca firma a cerut executare silita.

Problema este ca in urma cu doua luni, Garda Financiara a fost reorganizata la nivel national, iar comisariatele judetene si-au pierdut personalitatea juridica. Asadar, executa daca ai pe cine.

Noi am informat si Ministerul de Finante, dar cum nu avem personalitate juridica, nu avem cum sa purcedem la efectuarea platii directe„, a spus Mihai Dinu, jurist garda financiara.

Practic, procesul trebuie rejudecat la Bucuresti impotriva Garzii Financiare centrale.

Firma respectiva mai are sapte procese pe rol impotriva Garzii. Pe de alta parte, la diverse controale, si firma a fost prinsa pe picior gresit.

Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/garda-financiara-buna-de-plata-pentru-prima-oara-cine-i-a-venit-de-hac.html

Grupul GARANT executa Garda Financiara in urma unei hotarari judecatoresti, va prezentam mai jos povestea in format video:

Video parea I

Video partea II

Video partea III

Dulea Virgil

„Cuget Liber” actionarul Grupului GARANT precizează:

„Probabilitatea ca eu să confund tinichelele cu aur este zero“

Dulea Virgil

Pe data de 29 septembrie 2007 efective ale Poliţiei, Gărzii Financiare şi Protecţiei Consumatorului sprijiniţi de DIAS şi Jandarmerie ridicau în urma unei percheziţii cantitatea de 137 kg de aur de la casa de amanet Garant. De atunci au apărut în presă şi foarte multe informaţii contradictorii. Lămurim aceste probleme cu actionarul Grupului GARANT, Virgil Dulea.

– Domnule Virgil Dulea, referitor la cantitatea de aur în discuţie, în presă apar ba ridicate, ba confiscate, care este adevărul?
– Obiectele sunt ridicate în vederea cer-cetării, nu confiscate. Dacă erau confiscate puteam ataca în instanţă decizia, în cazul de faţă trebuind să aştept decizia Parchetului, care după 4 ani, încă se lasă aşteptată.
– Aţi prezentat sau nu documente de provenienţă?
– Da, pentru fiecare gram de aur.
– Aţi afirmat că din cantitatea de 137 de kg ridicată au fost înlocuite aproximativ 15 kg de aur cu metal comun. Cum ar fi posibil aşa ceva şi ce probe aveţi în acest sens?
– Prevederile Codului de Procedura Penală sunt de aşa natură încât să asigure o maximă transparenţă şi corectitudine în manipularea acestor bunuri de valoare; adică în momentul ridicării, ele se sigilează în prezenţa proprietarului, se depun la o unitate bancară în prezenţa proprietarului sau al reprezentantului acestuia, se scot din bancă în prezenţa proprietarului, etc pentru a nu exista niciun dubiu.
În cazul de faţă bunurile au fost depuse în prezenţa proprietarului la bancă dar au fost ridicate din bancă, desigilate, sortate şi duse la expertiza ANPC de-a lungul a 45 zile fără a se solicita prezenţa proprietarului.
În urma expertizei a rezultat că aproximativ 15 kg sunt metal comun sau aur foarte slab. Eu lucrez în acest domeniu de 16 ani. Probabilitatea ca eu să ţin în seif metal comun este zero. Ei declară că aşa au spus experţii de la ANPC. Evident că dacă la expertiză duci metal comun nu îţi va spune că este aur. De asemenea, inventarierea obiectelor de aur în cele 48 de ore cât a fost valabilă autorizaţia de percheziţie s-a făcut defectuos în sensul că a intrat şi a ieşit cine a vrut şi cine n-a vrut, nu ni s-a permis decât un singur supraveghetor în condiţiile în care bijuteriile se inventariau de către opt echipe, la opt balanţe, în patru camere diferite, camerele de filmat au fost orientate spre pereţi, etc. O altă neregulă a fost aceea că aproximativ 20 kg nu au fost inventariate, fiind ridicate vrac şi inventariate ulterior la Politie (SIF), stând acolo aproximativ două luni. Deci schimbarea obiectelor se putea face în oricare din aceste etape în care nu au fost respectate prevederile CPP, respectiv cu ocazia inventarierii care s-a făcut la percheziţie, cu ocazia inventarierii lotului ridicat vrac la Poliţie, cu ocazia desigilării şi sortării de către poliţie a lotului retras din bancă, sau câte puţin în fiecare din aceste etape. Mai am şi alte probe pe care însă nu le pot divulga acum.
– Cine e vinovat în opinia dumneavoastră?
– După părerea mea obligaţia asigurării percheziţiei şi inventarierii a revenit şefilor celor două instituţii, respectiv Poliţia Economică (SIF) şi Garda Financiară.
– Aţi solicitat executarea silită a Gărzii Financiare Constanţa pentru cheltuieli de judecată. Chiar atât de importantă este pentru dumneavoastră suma de 5.500 de lei, nu vă e teamă de controale? Aţi intrat în posesia banilor?
– Banii în discuţie, ne-au fost viraţi de către Comisariatul General al Gărzii Financiare. Nu suma a fost importantă ci dorinţa de a aplica o sancţiune morală celor care prin abuzurile lor au prejudiciat bugetul statului (adică tot noi contribuabilii) cu 5.500 de lei. De asemenea, am vrut ca lumea să vadă că nu sunt „dumnezei” aşa cum se cred.
Sunt convins că vor veni în misiune de răzbunare pentru „jignirea suportată”, însă dacă într-un an de control „cu lupa” nu au găsit nimic în neregulă nu văd ce ar putea găsi acum. Mai avem trei procese câştigate în contradictoriu cu Garda Financiară şi suntem în faza de recuperare a cheltuielilor pe care ni le datorează. Adică cu alte cuvinte urmează să îi executăm silit din nou.
– Am găsit pe internet un film al executării Gărzii Financiare în care domnul Comisar Şef Radu Cristian spunea că se îndoieşte că lucraţi corect.
– După 4 ani de cercetări ale Gărzii Financiare, ANAF, etc., domnul Comisar Şef este tot în faza de bănuieli şi supoziţii. Era cazul să aibă deja certitudini!

 

 

SURSA: http://www.cugetliber.ro/stiri-eveniment-probabilitatea-ca-eu-sa-confund-tinichelele-cu-aur-este-zero-115915

Dulea Virgil

 

Cum contribuie institutiile statului la crearea si mentinerea etichetei de “stat ticalosit”

Statul este o notiune abstracta, definita ca fiind principala institutie prin care se exercita puterea politica organizarica si de conducere a respectivei societati. Deci este pus in miscare de niste institutii, care la randul lor sunt animate de catre oameni. Prin urmare, notiunea de “stat ticalosit” nu ar putea exista fara cea de “institutie ticalosita”, respectiv “indivizi ticalositi”. Pornind de la aceasta analiza, putem concluziona ca la baza “piramidei” se afla “individul ticalosit”. Daca ne uitam in Dex, vedem ca notiunea de “ticalos” contine foarte multe intelesuri negative, valabile atat pentru cei de la “privat”, cat si pentru indivizi platiti de la bugetul de stat. Insa ticalosirea institutiilor si apoi a statului este generata numai si numai de catre functionarii publici ticalositi. Oricat de multi ticalosi ar exista intr-o societate, daca institutiile prin functionarii care le anima nu ar fi ticalosite, nici statul nu s-ar putea numi ticalosit.

Plecand de la aceste considerente, vom incerca sa definim ce inseamna functionarul public ticalosit. De la inceput trebuie precizat ca nu toti functionarii publici sunt ticalositi. Acea persoana de care vom vorbi noi este individul, platiti de noi, contribuabilii, care are o anumita putere conferita de lege asupra semenilor sai, respectiv sa verifice daca legea este respectata pe domeniul sau ( Politia Rutiera pe domeniul rutier, A.N.A.F., Garda Financiara in sectorul fiscal, Politia Judiciara in domeniul penal, etc.), sa propuna aplicarea de sanctiuni (contraventionale, penale, etc.) acolo unde legea nu este respectata si care se foloseste de aceasta putere in mod discretionar si abuziv in principal pentru a obtine foloase necuvenite. Ii intalnim pe acesti functionari publici ticalositi peste tot, respectiv la vama, in politie, la fisc, Garda Financiara, ANPC, Primarie, pana la Parlament.        Unii dintre ei, datorita puterii pe care le-o confera legea de a avea “drept de viata si de moarte” asupra semenilor lor ajung sa se creada “dumnezei”. Acesti indivizi au constiinta pervertita, incalcand legea sau aplicand-o cu rea-credinta, dupa caz, bazandu-se pe faptul ca faradelegea lor nu poate fi dovedita. Dreptul de a sanctiona neregulile le este conferit de lege intr-adevar, insa ei se folosesc de acest drept in mod discretionar, in sensul ca daca vor, pot sanctiona si un nevinovat sau pot trece cu vederea faptele unui vinovat, totul depinzand numai de ei, legea fiind in acest caz scutul in spatele caruia actioneaza. Ei pot aplica amenzi intre 500 si 50.000 lei poate chiar mai mari, sau pot intocmi dosare penale ce se pot finaliza cu inchisoare. Din acest motiv, nu prea isi permite nimeni sa ii contrazica sau sa ii supere, deoarece “capul plecat sabia nu-l taie”, nu-i asa? La acest aspect contribuie si legislatia deosebit de stufoasa, schimbata foarte des, care te poate aduce in situatia de a avea dubii daca esti intr-adevar in legalitate sau nu. Functionarul public ticalosit este constient de acest lucru si ti-l aminteste ori de cate ori este nevoie. Odata, cand am avut un control la una din societati, dupa ce au cautat aproximativ o ora, fara sa gaseasca ceva in neregula, am avut urmatorul dialog cu cei doi comisari veniti in control:

“Comisari:       Hai sa nu mai pierdem timpul, iti dam o amenda pentru ceva, sa zicem necompletarea registrului de casa, dai si tu o “atentie” acolo si incheiem.

Administrator: Pai daca nu ati gasit nimic in neregula…..?!!!

C:         Intr-adevar, noi doi nu am gasit nimic in neregula intr-o ora, dar ne putem intoarce cu inca 10 insi si sa cautam 3 zile.

A:        Si daca nici atunci nu gasiti nimic?

C:         Nu exista societate comerciala care sa nu aiba nicio hiba.”

Atunci, chiar daca stiam ca am facut tot posibilul sa respectam legea, ne-am gandit ca la cat de stufoasa este si cat de des este modificata, s-ar putea sa aiba dreptate, insa tot atunci s-a nascut si dorinta de a face mai mult pentru a avea certitudinea ca nu avem nicio hiba si sa apucam clipa cand le vom putea raspunde: “puteti sa veniti cat de multi vreti si sa cautati cate zile vreti.”

Iata ca aceasta clipa a venit in momentul in care, dupa 2 ani de control “cu lupa” din partea unor institutii precum Garda Financiara, ANPC, Politia Economica, ANAF, etc, acestea nu au reusit sa gaseasca decat presupuse contraventii, care de altfel au si fost demontate in instanta, desi ei si-ar fi dorit cu ardoare sa gaseasca o infractiune.

Revenind la functionarii publici ticalositi, trebuie spus ca ei exista si datorita legii care de foarte multe ori, nu are “ac de cojocul lor”, in sensul ca atributiile lor sunt foarte clare, dar nu se specifica nicaieri ce sanctiuni primesc daca le incalca. De asemenea, in cazul in care ei prejudiciaza pe cineva, cel care plateste este statul (adica tot noi, contribuabilii). Singurii care ar putea schimba ceva sunt cei din Parlament, insa nu par foarte interesati. Bine macar ca uneori cad chiar ei victime celor care “distrug cariere”, fara sa raspunda in mod personal.

Constanţa-Protest împotriva „abuzurilor” inspectorilor Protecţiei Consumatorilor

Autor: Feri Predescu

Cel puţin 50 de angajaţi ai celei mai mari firme de împrumuturi şi amanet din Constanţa, au protestat astăzi în faţa Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor cerând conducerii înlăturarea inspectorilor „ corupţi şi nepricepuţi” pe care îi acuză de abuz în serviciu. Protestele, în premieră în România, vor continua şi împotriva altor instituţii cu atribuţii de control.

Firma constănţeană susţine că a ajuns să protesteze după ce toate sancţiunile OPC,  aplicate de-a lungul anilor, au fost contestate şi câştigate în instanţă. „ Abuzurile” inspectorilor OPC ar fi culminat în urmă cu trei ani, cu o sancţiune care a dus la suspendarea activităţii firmei pentru scurt timp. Deşi instanţa a dat în final dreptate firmei, care a fost prejudiciată atunci cu 115.000 lei, OPC nu ar fi luat măsuri împotriva celor doi inspectori care „au greşit”. La scurt timp, unul dintre inspectorii OPC contestaţi  a fost condamnat la un an de închisoare, pentru luare de mită. În urmă cu câteva luni, comisia de disciplină a ANPC a respins plângerea firmei impotriva celor doi inspectori şi de aceea controalele „ ilegale” au continuat. Protestatarii s-au plâns şi de „ abuzurile” inspectorilor OPC care „în toate cazurile, înainte de pronunţarea irevocabilă a instanţei, au trimis executorul fiscal să pună poprire pe conturile firmei de a trebuit să ne judecăm şi pentru aceste cauze, câştigate şi ele în instanţă”. Nicoale Badea, împuternicitul firmei, a ţinut să sublinieze că protestul nu se îndreaptă împotriva instituţiei ci doar a unora dintre inspectori. „ Au început să se creadă Dumnezei iar noi am venit să-i coborâm cu picioarele  pe pământ şi să le spunem că dacă nu sunt în stare să înţeleagă legea, să-i lase pe alţii mai pricepuţi, să nu ne mai caute nod în papură, că  vin cu invenţii care în instanţă se sparg ca nişte baloane de săpun”.

Inspectorii OPC sunt protejaţi de legea funcţionarului public
Directorul OPC Constanţa, Dionisie Culeţu, a primit memoriul protestatarilor împreună cu hotărârile definitive ale instanţelor. El a declarat că legea funcţionarului public îl împiedică să ia vreo măsură împotriva inspectorilor reclamaţi „ dar voi trimite hârtiile la ANPC, astea sunt regulile, nu puteţi forţa mâna OPC şi să faceţi ce vreţi dumneavoastră, e o comisie de disciplină care poate decide, în baza unor elemente noi, sancţiuni, de la avertisment până la concediere”.
Proteste împotriva tuturor instituţiilor de control care „ acţionează abuziv”
În urmă cu doi ani, firma a reuşit, după ce a câştigat alt proces, să execute silit Garda Financiară. Cu poliţia economică din Constanţa, are două procese. Asta pentru că în urmă cu 6 ani, după o descindere  de amploare la sediul central al societăţii,  comisarii Gărzii Financiare şi poliţiştii „ au ridicat în vederea cercetării”, peste 125 kilograme de bijuterii din aur. Poliţia, acuzată de „ abuz”,  nu a finalizat nici astăzi cercetarile în acest caz  dar potrivit, consilierilor juridici ai firmei, „între timp, din cantitatea totală confiscată de poliţişti, au dispărut 15 kilograme de aur şi conducerea IGPR, care cunoaşte situaţia, nu a luat nicio măsură împotriva angajaţilor din sistem”. Firma aşteaptă acum pronunţarea instanţei în procesul împotriva poliţiei economice, şi „ pe măsură ce vom obţine toate hotărârile , vom protesta în faţa sediilor poliţiei şi a Gărzii Financiare şi aşa ar trebui să procedeze toate firmele care lucrează legal şi sunt hărţuite de aşa zişi experţi din instituţiile de control”.

SURSA: http://www.evz.ro/detalii/stiri/constanta-protest-impotriva-abuzurilor-inspectorilor-protectiei-consumatorilor-1055762.html#ixzz2dzcSgzT8
EVZ.ro

Afaceristul Virgil Dulea, trimis in judecata pentru evaziune fiscala si spalarea banilor

Ziarul Ziua de Constanta precizeaza:

Cunoscutul om de afaceri Virgil Dulea, din municipiu, a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, care-l acuză de evaziune fiscală şi spălarea banilor. Cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Constanţa. Până la acest moment, nu a fixat primul termen de judecată. Aşa cum arătam şi în ediţiile trecute, Virgil Dulea este asociat în firma care deţine casa de amanet Garant, situată pe strada Theodor Burada, din Constanţa.

 

SURSA: ZIUA DE CONSTANȚA – Cititi articolul integral aici – Click